"De ce pictezi ce pictezi?"

"De ce pictezi ce pictezi?", întrebarea asta încă mă urmărește.
Când am primit-o, m-am blocat. Nu știam ce să răspund. Și mi se părea și o întrebare ce nu are logică. Asta pentru că nu mă întrebasem până atunci așa ceva. Era normal pentru mine să mă întreb de ce pictez. Dar nu îmi răspunsesem la întrebarea asta până în momentul în care a fost pusă de altcineva.

Și ce bine a fost că am primit-o. M-a ajutat mult să îmi aleg mai bine temele și să nu las la întâmplare ce iese din mâinile mele. M-a ajutat să înțeleg că tot ce pictasem până atunci reflecta foarte bine ce simțeam. Am adunat tot ce am pictat sau pozele ce le aveam și puteam vedea și eu o linie și o direcție în care mă îndreptam.
Și nu mi-a plăcut. Nu pentru că nu pictasem lucruri faine, ci pentru că acum că puteam să văd mai bine, erau drumuri mult mai frumoase de parcurs.

Încă primesc multe întrebări despre motivațiile mele când pictez ceva. Și deși unele lucruri nici măcar nu mi-au trecut prin minte, întrebările mă ajută să înțeleg mai bine ce simt, de ce fac ce fac și care e obiectivul meu.
Pentru tabloul de mai sus am primit suficiente întrebări care să mă ajute să știu de ce pictez ce pictez.

E ceva ce am pictat ca pentru mine. Și mă bucur că are deja un proprietar.